ora: scurt pe 2
ma bucur intotdeauna sa vad ca traditiile de Pasti se pastreaza:
- aceleasi gagici tencuite
- aceasi gagii "gelato i parfumato" cu telefonu-abtibild pe ureche
- aceasi transhumanta de la biserica la discoteca de peste drum ["ne bucuram c-o-nviat Iisus."]
- aceleasi babe cu "mi s-o gatat butelia si n-am gatat carnea, no, spune tu!?"in timpul slujbei
- aceasi imbulzeala la luat de "pasti"
- + intrebarea serii: "ai venit la biserica?" "aaa....nu. sunt in trecere"
comunismul n-a murit. sunt tanar, doamna!
~ iepurii sunt singurii care au suferit mici modificari: s-au inmultit considerabil si s-au oferit benevol sa stea intr-un tarc in soare ca prostimea sa se hlizeasca la ei si sa faca poze. ca deh, iepuri nu vezi pe toate gardurile.
ora: filmelor americane de Craciun
Desi a trecut Craciunul, pentru noi astia juma sarbi mai e un Craciun deci imi permit sa intarzii [ca de obicei]. Si daca tot m-am obisnuit sa scriu despre lucrurile care-mi plac...
10 Lucruri care-mi plac de Craciun:
....you'll see people with sclipici in theyr hair...
Ca orice adolescent am si eu o pagina de "haifaiv". N-ai haifaiv, n-ai identitate.
Pe haifaiv toti sunt insetati de cunoastere.Cunoasterea altor oameni.Toti se agita sa se imprieteneasca cu toata lumea, sa aibe o gramada de Frends. Si daca da Istvan cel Mare sa nu accepti prietenia, in minutul 2 vei fi bombardat cu mesaje "De ce nu imi dai acc?" ; "Acc pls!".Toata nevoia asta de prietenie ma duce cu gandul la un nou curent pacifist. Noi copii ai florilor de pixeli, care lupta contra lipsei de comunicare intre sexe. Promovarea pacii in spatiul virtual!Hipiots, power of the pixel flower! Ah! Ma simt atat de aproape de natura!
Cica noi facem arta.
Totul in jurul nostru a devenit o arta.
Arta de a scrie.
Arta de a canta.
Arta de a juca o piesa.
Arta de a dansa.
-pana aici suna bine-
Arta de a merge pe tocuri.
Arta de a saruta.[?]
Arta de a linge o inghetata.
Arta de a vorbi pe mess.
Arta de a agata pe "haifaiv".
Arta de a injura.
....a.s.o.....
In ziua de azi totul e ridicat la nivel de ARTA. Cuvantul "arta" a ajuns sa fie folosit in contexte total nepotrivita si acum lumea toata se intreaba buimacita "Ce mama masii lui Ishtvan cel Mare mai e arta de fapt?".
ora: nu ma mai bazaii!
Ce ma mai scot din sarite mustele. Bazaie pe la urechi cand ti-e lumea mai draga, se baga in supa, sa invart pe prajituri si placinte avand grija sa lase in urma putin "ingrasamant"...
Numai cand le vad cum se plimba sprintene pe masa imi ies din fire. Jur, sunt cele mai nesimtite fiinte de pe lume. Pai, bai, tanti musca, eu nu imi afund cele sase picioare in blidu tau cu mancare si nici nu fac mascara in placinta ta, da? Si mai este, domn'e unele care te musca, mai, frate, de le simti pana in creier. Chiar m-am intrebat, cum Doamne pusca-ma pot ele sa muste? Ce, au dinti? Si daca au, cum de ii ascund asa bine? Eu cred ca e o conspiratie la mijloc. Conspiratia mustelor!
ora: pune-ti pofta in cui
Garcea zicea odata ca "unele napolitane are viermi".
Nu stiu altii cum sunt dar mie mi s-a facut o pofta de napolitane...Parca si tastatura are forma de napolitana cu ciocolata.
Napolitanele astea sunt asa interesante. Sunt mereu la fel. N-o sa vezi niciodata o napolitana moale sau fara crema. Napolitanele vor fii mereu crocante, cand musti din ele sa simti un mic crontanit, sa simti cum se sparg si pe urma cum se topesc in gura...Si crema aia incredibil de dulce. Nu-mi plac alea cu crema de vanilie. Parca ai manca zahar vanilat cu margarina si uns pe foaia de napolitana. Bleah. Crema de ciocolata cu alune face toata smecheria.
Cel mai tare ma distreaza gaurile din napolitane. Adanciurile alea in forma de romb sau patrat [depinde de pozitie]. Napolitanele se adapteaza si dupa anotimp. Primavara sunt bune cu o cana de lapte, vara cu un suc fresh, toamna cu o cafea buna si iarna cu o cana de ceai.
E amuzant si cum dupa ce musti din ele te trezesti intr-o mare de firmituri, ceea ce e foarte sexy. Ce poate fii mai incitant decat un tricou plin de firmituri de napolitana? Mmm...
As renunta la un make-out session pentru un pachet de napolitane!
No, da' care-i baiu daca scriu despre napolitane? In aste vremuri de restriste cand plangem unul pe umarul altuia apasati de greutatile crizei, nu-mi pot permite sa va descriu "luxuriosul" Mertzan pe care i l-a facut ca cadou Iri lui Moni... Ei, si ce? Mertanul ala e mai fain? Poti sa musti din el? Nici macar nu poti sa-l desfaci si sa-i lingi ciocolata. Iar napolitanele nu polueaza. Si chiar daca parlamentarii isi permit covorase de sters picioarele de pe e-bay cu 300 de euro, noi, plebea Romaniei, o sa ne bucuram mereu simturile cu o jumata' de kil de napolitane varsate. Asa ca da-ti-i fuga la primul ABC ca poate pana maine nici aia nu ne mai permitem.
Tomarou nevar nous!
P.S. Napoleon a avut vreo treaba cu napolitanele? :-?
