Prolog

Asadar...mi-am luat bluza invers. Si nu ma flatez deloc cand spun ca inca n-am innebunit. E totusi ceva...metaforic. Zic eu. Toti tindem sa ne "luam bluzele invers". "Par egzamplu" cand ne afisam pe strada cu o expresie impenetrabila, siguri pe noi insine de parca am fi niste modele intepate pe catwalk, dar de fapt in sinea noastra complexele au pus de mult stapanire pe noi. Daca te fofilezi pe strada purtand o astfel de masca atunci "ti'ai luat bluza invers". Cand minti sau pretinzi ca esti altcineva, "ti-ai luat bluza invers". Cand uiti s-a o suni pe bunica de ziua ei, "ti-ai luat bluza invers". Cand nu-ti faci temele- "ti-ai luat bluza invers". Cand faci un sandvich cu sunca si banane, "ti-ai luat bluza invers"....si etc...si etc si etc. De fapt, "a-ti lua bluza invers" pare a fi o metafora a la eu pentru lucruri inevitabile si...rele. Dar poate chiar lucrurile astea relativ oribile pe care le facem de multe ori, ne fac umani, si nu e neaparat ceva rau. Pentru ca bluzele se pot aranja astfel ajungand sa le porti cum trebuie. Si nu mi-e rusine sa recunosc ca si eu "imi iau bluzele invers" cateodata...